De-a lungul istoriei, oamenii au folosit radacina de lemn dulce pentru posibilele beneficii pentru sanatate, cum ar fi reducerea inflamatiilor si calmarea problemelor digestive. In unele cazuri, insa, sunt necesare mai multe cercetari privind beneficiile. Desi oamenii folosesc radacina de lemn dulce ca remediu natural de secole, nu exista suficiente dovezi stiintifice pentru a sustine multe dintre beneficiile raportate pentru sanatate. Cu toate acestea, radacina de lemn dulce este inca un ingredient medicinal popular si este disponibila sub mai multe forme, inclusiv ceaiuri din plante, bomboane, capsule de plante uscate si extract lichid. In acest articol, discutam despre potentialele beneficii pentru sanatate ale ceaiului de lemn dulce si despre potentialele efecte secundare ale consumului.

Utilizarea medicinala a lemnului dulce dateaza din Egiptul antic, unde radacina era transformata intr-o bautura dulce pentru faraoni. De asemenea, lemnul dulce a fost folosit in medicina traditionala chineza pentru a calma stomacul deranjat, pentru a reduce inflamatiile si pentru a trata problemele respiratorii superioare. Astazi, multi oameni folosesc radacina de lemn dulce pentru a trata afectiuni precum arsurile la stomac, refluxul gastroesofagian, bufeurile, tusea si infectiile bacteriene si virale. Este disponibila sub forma de capsule sau suplimente lichide. Mai mult, lemnul dulce este folosit pentru a aromatiza unele alimente si bauturi.

Utilizarile lemnului dulce

Lemnul dulce este disponibil sub forma de tablete masticabile, un extract lichid, capsule, pulbere si o planta libera. Se poate folosi lemnul dulce intr-o varietate de moduri in scopuri medicinale, cum ar fi:

• amestecarea plantei cu un gel prietenos cu pielea, cum ar fi gelul de aloe vera, pentru a ajuta la tratarea eczemelor;
• infuzarea radacinii de lemn dulce in apa fierbinte, pentru a face un ceai pentru durerile de gat;
• adaugarea de extract lichid de lemn dulce intr-o bautura sau administrarea acestuia sub limba ca tratament pentru ulcer;
• administrarea de capsule si tablete masticabile de lemn dulce;

Nu se recomanda sa consumi bomboane de lemn dulce, ceaiuri sau suplimente de lemn dulce pentru perioade lungi de timp fara a discuta mai intai cu un medic. 

Ce este ceaiul de lemn dulce?

Ceaiul se face din radacina plantei de lemn dulce. Denumirea in latina a lemnului dulce este Glycyrrhiza glabra Este o planta originara din Asia si din Europa de Sud. Desi contine sute de compusi vegetali, principalul compus activ al radacinii de lemn dulce este glicirizina, responsabila pentru gustul dulce al radacinii, precum si pentru proprietatile sale antioxidante, antiinflamatorii si antimicrobiene. Glicirizina se mai numeste si acid glicirizic (acid glicirizinic) si este de 30-50 de ori mai dulce decat zaharoza. Glicirizina are legatura si cu efectele adverse ale radacinii de lemn dulce, de aceea unele produse folosesc lemn dulce deglicirizat (s-a eliminat glicirizina).

Extractele din radacina plantei de lemn dulce sunt folosite pentru a da aroma distinctiva a dulciurilor de lemn dulce (desi, uneori, in loc de lemn dulce se foloseste anason). Dar radacina insasi este cea care detine cele mai multe beneficii, asa ca aceasta este cea folosita pentru a face ceai de lemn dulce.

Proprietati ale ceaiului de lemn dulce

Ceaiul de lemn dulce este cunoscut in intreaga lume pentru proprietatile sale remarcabile, printre care se numara proprietatile antiinflamatorii si antioxidante (ca urmare a actiunii antioxidantilor). Acestea se datoreaza continutului de glicirizina si flavonoide, compusi puternici care ajuta la reducerea inflamatiei si protejeaza organismul de stresul oxidativ cauzat de radicalii liberi. 

O alta proprietate importanta a ceaiului de lemn dulce este rolul sau in ameliorarea problemelor digestive. Acesta poate oferi alinare in cazul indigestiei, arsurilor la stomac, balonarii si ulcerelor gastrice. De asemenea, poate ajuta la reducerea greturilor si la imbunatatirea apetitului. 

Ceaiul de lemn dulce este, de asemenea, apreciat pentru proprietatile sale antivirale si antimicrobiene. Compusii sai activi au demonstrat eficienta impotriva unei game largi de bacterii si virusi. Pe langa acestea, cercetarile sugereaza ca ceaiul de lemn dulce poate avea un efect pozitiv asupra nivelului de zahar din sange, fiind un aliat potential in gestionarea diabetului. Acesta poate ajuta la reglarea nivelului de insulina si la imbunatatirea sensibilitatii organismului la acest hormon. 

Beneficiile ceaiului de lemn dulce

Radacina de lemn dulce are multe beneficii pentru sanatate. Iata cateva dintre cele mai cunoscute: 

• amelioreaza problemele digestive: cum ar fi arsurile la stomac, refluxul acid si indigestia.
• lupta impotriva infectiilor: radacina de lemn dulce contine compusi care sunt in mod natural antivirali si antibacterieni (glicirizina si acidul gliciretinic). Acestia pot ajuta sistemul imunitar sa lupte impotriva bolilor si infectiilor.
• sustine ficatul si rinichii: ficatul si rinichii joaca un rol vital in mentinerea corpului sanatos si lipsit de toxine. Ceaiul de lemn dulce este adesea folosit pentru a sustine functia sanatoasa a acestor organe esentiale, deoarece este plin de antioxidanti care ajuta la prevenirea inflamatiilor. Lemnul dulce ajuta, de asemenea, la protejarea ficatului impotriva daunelor provocate de alcool.
• trateaza racelile, tusea si infectiile respiratorii superioare: ca urmare a proprietatilor antivirale si antibacteriene, care ajuta la combaterea microbilor care provoaca aceste boli. De asemenea, lemnul dulce ajuta la mentinerea cailor respiratorii deschise si ar putea fi un potential tratament pentru astm.
• calmeaza durerile de gat: lemnul dulce este un analgezic natural si contine compusi care acopera mucoasa gatului, ajutand la calmarea durerii si iritatiei cauzate de durerea in gat.
• protejeaza dintii: proprietatile antibacteriene ale lemnului dulce nu ajuta doar la combaterea microbilor care provoaca raceala si tusea, ele reduc, de asemenea, numarul de bacterii daunatoare prezente in gura, protejand dintii de acumularea placii bacteriene si de carii.
• amelioreaza simptomele menopauzei: bufeurile incomode sunt unul dintre multele simptome cauzate de oscilatiile hormonale care merg mana in mana cu menopauza. Ceaiul de lemn dulce poate fi de ajutor, deoarece lemnul dulce poate reduce durata si severitatea bufeurilor aproape la fel de eficient ca si terapia de substitutie hormonala.

Cum se prepara ceaiul de lemn dulce

Se recomanda ca lemnul dulce sa fie folosit ca parte a unui amestec, pentru ca daca este folosit singur, aroma poate fi prea puternica. Selectia si achizitionarea radacinii de lemn dulce sunt primii pasi in pregatirea ceaiului de lemn dulce. Radacina poate fi achizitionata in diverse forme: bastonase, pulbere sau pliculete de ceai. Este esential sa alegi un produs pur, fara aditivi sau alte ingrediente. Prepararea ceaiului de lemn dulce este un proces simplu. Daca alegi bastonasele de lemn dulce, acestea trebuie rupte in bucati mici si apoi fierte in apa pentru aproximativ 15-20 de minute. Daca optezi pentru pulberea de lemn dulce sau pliculete de ceai, acestea se adauga direct in apa fierbinte si se lasa la infuzat timp de 5-10 minute. Raportul dintre apa si lemn dulce depinde de preferintele personale. Un raport general acceptat este de 1-2 lingurite de pulbere de lemn dulce sau 2-4 bastonase mici la o cana de apa. Acest raport poate fi ajustat, in functie de cat de puternic iti place ceaiul.

Consumul ceaiului de lemn dulce poate fi adaptat preferintelor tale. Poate fi degustat cald sau rece, in functie de sezon sau de momentul zilei. Adaugarea unui pic de miere sau lamaie poate imbunatati gustul ceaiului. Este recomandat sa nu consumi mai mult de trei cani pe zi, pentru a evita posibilele efecte secundare.

Efectele secundare ale ceaiului de lemn dulce

De obicei, produsele din radacina de lemn dulce, inclusiv ceaiul, sunt sigure pentru consum. Cu toate acestea, consumul excesiv poate atrage dupa sine un risc de complicatii. Acest lucru se datoreaza in principal consumului cronic sau excesiv de glicirizina, care determina cresterea nivelului de cortizol, hormonul stresului. In cazuri severe, aceste stari pot provoca hipertensiune arteriala, aritmie cardiaca si, eventual, stop cardiac. Consumul unor cantitati mari de glicirizina poate avea ca rezultat efecte secundare, inclusiv scaderea nivelului de potasiu, care poate duce la:

• ritmuri cardiace anormale;
• tensiune arteriala ridicata;
• letargie;
• insuficienta cardiaca (congestiva).

Precautii

Dozajul de lemn dulce depinde de afectiunea care trebuie tratata. Cu toate acestea, oamenii nu ar trebui sa consume niciodata cantitati excesive de lemn dulce sub forma de ceai sau suplimente. Supradozajul de ceai de lemn dulce poate duce la tensiune arteriala ridicata si un nivel scazut de potasiu. Simptomele se amelioreaza atunci cand se stopeaza consumul de ceai.

Gravidele nu ar trebui sa consume cantitati mari de lemn dulce sau sa ia radacina de lemn dulce sub forma de supliment. Consumul mare de lemn dulce in timpul sarcinii poate creste riscul de nastere prematura. Un nivel ridicat de consum de glicirizina in timpul sarcinii poate afecta, de asemenea, dezvoltarea fatului.

Interactiuni medicamentoase

S-a demonstrat ca radacina de lemn dulce interactioneaza cu mai multe medicamente, inclusiv:

• medicamente pentru tensiunea arteriala;
• diluanti ai sangelui;
• medicamente pentru scaderea colesterolului, inclusiv statine;
• diuretice;
• contraceptive pe baza de estrogen;
• medicamente antiinflamatoare nesteroidiene.

Ce trebuie sa retii despre ceaiul de lemn dulce

• Radacina de lemn dulce a fost folosita de mii de ani pentru a ajuta la tratarea unei varietati de afectiuni, inclusiv a afectiunilor respiratorii si a tulburarilor digestive.
• Compusii vegetali de lemn dulce demonstreaza efecte antioxidante, antiinflamatorii si antimicrobiene puternice. Desi poate ameliora refluxul acid, eczema, ulcerul peptic si alte probleme de sanatate, sunt necesare studii mai cuprinzatoare la om.
• Ceaiul din radacina de lemn dulce este sigur atunci cand este consumat cu moderatie, dar poate afecta tensiunea arteriala atunci cand este consumat in exces. Daca ai intrebari sau ingrijorari cu privire la consumul de ceai din radacina de lemn dulce, consulta medicul.
• Radacina de lemn dulce are o aroma placuta, dulce si usor racoritoare. Acest ingredient este adesea folosit in amestecuri de ceaiuri aromate pentru a conferi dulceata si condimente.
• Nu se recomanda ceaiul de radacina de lemn dulce in cazul gravidelor, deoarece exista posibilitatea ca proprietatile radacinei de lemn dulce sa afecteze negativ dezvoltarea bebelusului.
• Desi poate fi benefic pentru anumite afectiuni, oamenii ar trebui sa consulte intotdeauna medicul pentru ca radacina de lemn dulce sa nu interfereze cu niciun medicament sau nu va provoca efecte secundare.
• Lemnul dulce poate avea efecte adverse daca este consumat in exces sau consumat frecvent. Consulta medicul inainte de a incerca suplimente sau ceaiuri din radacina de lemn dulce.

Important de retinut!
Informatiile din acest articol nu inlocuiesc consultatia din cabinetul medical. Nu consuma in exces ceai de lemn dulce si consulta medicul ca sa te asiguri ca nu esti in pericol de efecte adverse. Manifestarile unor probleme medicale difera de la pacient la pacient. Nu ezita sa mergi la medicul de familie, sau la medicul specialist pentru consult si tratament, ori de cate ori ai o problema de sanatate.

Acest articol a fost realizat in baza informatiilor preluate din urmatoarele surse:

(1) Medical News Today, „What are the benefits of licorice root?”: https://www.medicalnewstoday.com/articles/323761

(2) Healthline, „What Are Licorice Root’s Benefits and Downsides?”: https://www.healthline.com/nutrition/licorice-root

(3) Nutratea, „The health benefits of liquorice tea”: https://nutratea.co.uk/the-health-benefits-of-liquorice-tea/

(4) Artful Tea, „7 Licorice Root Tea Benefits for Health and Wellness”: https://artfultea.com/blogs/wellness/licorice-root-tea-benefits

Persoanele cu intoleranta la fructoza nu pot digera fructoza in mod normal si pot prezenta balonare, dureri abdominale si diaree. Fructoza este un tip de zahar care se gaseste in mod natural in fructe, legume si miere de albine. Pacientii cu o forma mai severa de intoleranta la fructoza (numita intoleranta ereditara la fructoza), dezvolta simptome inca din copilarie. Fara tratament, intoleranta la fructoza poate duce la complicatii care ameninta viata, cum ar fi insuficienta hepatica si renala. In acest articol, iti spunem ce este intoleranta la fructoza, cate tipuri exista si cum se manifesta, care sunt cauzele afectiunii si cum se trateaza. De asemenea, iti spunem si care sunt alimentele de evitat in cazul persoanelor cu un asemenea tip de intoleranta.

Ce este intoleranta la fructoza?

Intoleranta la fructoza este o afectiune digestiva care se caracterizeaza prin incapacitatea organismului de a metaboliza corespunzator fructoza, un tip de zahar prezent in fructe, miere si in unele legume. Aceasta conditie poate fi determinata genetic (malabsorbtia fructozei) sau poate fi rezultatul altor probleme de sanatate care afecteaza functionarea optima a ficatului sau intestinelor. Este important de stiut ca intoleranta la fructoza nu inseamna alergie la fructe. O persoana cu intoleranta la fructoza poate consuma fructe care contin cantitati mici de fructoza, in timp ce o persoana cu alergie la fructe poate avea o reactie alergica la orice cantitate de fructe. Alergiile la fructe sunt relativ rare. Nu exista un tratament pentru intoleranta la fructoza, simptomele pot fi gestionate prin modificarea dietei, prin limitarea sau evitarea alimentelor care contin fructoza. In unele cazuri, medicul poate recomanda suplimente alimentare sau medicamente pentru a ajuta la gestionarea simptomelor. 

Tipuri de intoleranta la fructoza

Exista trei tipuri de intoleranta la fructoza:

Malabsorbtia fructozei

Malabsorbtia fructozei este un tip de sensibilitate alimentara de care sufera in principal persoane din emisfera vestica. Este o sensibilitate alimentara ce se manifesta printr-o combinatie intre:

• factori genetici;
• stil de viata;
• expunere la fructoza;
• starea generala de sanatate.

Persoanele cu malabsorbtie de fructoza nu pot absorbi sau digera corect fructoza. Ca urmare, fructoza trece in intestinul gros, provocand gaze si digestie dureroasa. Unele persoane cu malabsorbtie de fructoza au sensibilitate la un grup de alimente care include oligozaharide, dizaharide, monozaharide. Malabsorbtia fructozei poate provoca:

• gaze;
• balonare;
• diaree;
• greata.

Fructozuria esentiala

Fructozuria esentială (sau deficitul de fructokinaza hepatica) este o tulburare recesiva inofensiva pe care o persoana o poate avea fara sa stie. Spunem ca o afectiune este recesiva daca un copil primeste gena acesteia de la ambii parinti. Daca un copil primeste gena numai de la unul dintre parinti, inseamna ca este doar purtator. Pacientilor cu fructozurie esentiala le lipseste o enzima numita fructokinaza hepatica, ce are rolul de a descompune fructoza. Fructozuria esentiala nu este neaparat daunatoare, pacientii sunt in general asimptomatici si nu necesita tratament.

Intoleranta ereditara la fructoza

Intoleranta ereditara la fructoza este un tip grav de intoleranta alimentara. Cu toate acestea, este tratabila si controlabila. Aceasta apare atunci cand o persoana nu poate digera fructoza si precursorii fructozei, cum ar fi zaharul brun. Cei care sufera de intoleranta ereditara la fructoza nu au o activitate suficienta enzimei care ajuta la digerarea fructozei, numita fructozo-1-fosfat aldolaza. Fructoza nedigerata se acumuleaza in ficat si rinichi. Acest lucru poate duce la complicatii grave si chiar amenintatoare de viata, cum ar fi insuficienta hepatica si insuficienta renala. Simptomele pe care le experimenteaza o persoana pot depinde de tipul de intoleranta la fructoza;

• aversiunea puternica fata de dulciuri;
• intarzieri in crestere;
• varsaturi;
• icter;
• dezvoltare fizica deficitara;
• hiperventilatie;
• insuficienta hepatica sau renala.

Cauzele aparitiei intolerantei la fructoza si factorii de risc

Cauzele si factorii de risc sunt diferiti pentru cele 3 tipuri de intoleranta la fructoza:

Malabsorbtia fructozei

Malabsorbtia fructozei poate rezulta din inflamatia sau deteriorarea intestinului subtire care il impiedica sa absoarba complet fructoza, aceasta ramanand in tractul gastrointestinal. Factorii de risc pentru malabsorbtia fructozei pot include:

• boala celiaca: este o boala autoimuna ce implica in principal intoleranta la gluten;
• boala inflamatorie intestinala: boala Crohn si colita ulcerativa pot provoca inflamarea intestinului subtire, ceea ce duce la malabsorbtia fructozei si a altor nutrienti importanti;
• sindromul colonului iritabil: este o tulburare gastrointestinala cronica;
• gastroenterita acuta: este cunoscuta in mod obisnuit sub numele de gripa stomacala, aceasta infectie intestinala poate provoca inflamatie, precum si malabsorbtia fructozei si a altor nutrienti;
• dieta bogata in fructoza: consumul unor cantitati mari de produse fabricate cu sirop de porumb cu continut ridicat de fructoza depaseste capacitatea intestinului subtire de a absorbi fructoza si reduce semnificativ productia de bacterii intestinale benefice;
• stresul: mai ales cel mental poate afecta tractul gastrointestinal; 
• antibioticele: unele antibiotice modifica microorganismele din intestin, crescand riscul intolerantei la fructoza.

Intoleranta ereditara la fructoza

Aceasta afectiune grava rezulta din productia insuficienta a enzimei aldolaza B de catre ficat.

Fructozuria esentiala

Fructozuria esentiala (deficienta hepatica de fructokinaza) este o lipsa de fructokinaza hepatica, o enzima hepatica care descompune fructoza. Ca si in cazul intolerantei ereditare la fructoza, fructozuria esentiala este o tulburare recesiva, ceea ce inseamna ca factorul de risc (gena mutanta) provine de la ambii parinti. 

Asadar, cauzele aparitiei intolerantei la fructoza sunt multiple, insa toate se rezuma la incapacitatea organismului de a procesa corespunzator acest tip de zahar. Este cruciala consultarea unui medic inainte de a stabili diagnosticul sau de a incerca sa tratezi aceasta afectiune pe cont propriu.

Simptomele intolerantei la fructoza

Intoleranta la fructoza este o conditie medicala in care organismul nu poate digera eficient fructoza, un tip de zahar gasit in multe fructe si unele legume. Simptomele intalnite cel mai frecvent in cazul acestei afectiuni includ:

• balonare;
• diaree;
• dureri abdominale;
• gaze excesive dupa consumul de alimente care contin fructoza.

Este important de mentionat ca aceste simptome pot varia de la o persoana la alta, in functie de nivelul de intoleranta la fructoza.

Testarea si diagnosticarea intolerantei la fructoza

O persoana poate suspecta ca are malabsorbtie de fructoza daca are simptome atunci cand consuma alimente ce contin acest zahar. Unii medici pot efectua un test de respiratie care poate detecta nivelurile de hidrogen din respiratia unei persoane. Un nivel ridicat de hidrogen poate indica faptul ca o persoana are dificultati in digerarea fructozei. Medicul poate folosi, de asemenea, dieta de eliminare pentru a diagnostica malabsorbtia. Cu o dieta de eliminare, o persoana evita toate alimentele care contin fructoza si alti potentiali alergeni si apoi monitorizeaza rezultatele asupra sanatatii. Se pot efectua si alte doua teste de diagnosticare pentru a determina, de exemplu, daca un copil are intoleranta ereditara la fructoza:

• biopsie hepatica: poate confirma un deficit de aldolaza, indicand o intoleranta la fructoza.
• test de hranire: un medic administreaza fructoza printr-un ac intravenos. Apoi, evalueaza raspunsul organismului la acest zahar.
• testul ADN reprezinta o optiune mai sigura de diagnosticare. Acest test poate sugera ca o pacientul ar putea avea intoleranta la fructoza si este mai sigur decat testele traditionale.

Cum sa previi complicatiile asociate cu intoleranta la fructoza

Una dintre cele mai eficiente metode de a preveni complicatiile asociate cu intoleranta la fructoza este adoptarea unei diete cu continut scazut de fructoza. Persoanele care au urmat o astfel de dieta au raportat o imbunatatire semnificativa a simptomelor. Limitarea sau evitarea alimentelor bogate in fructoza, cum ar fi fructele, sucurile de fructe, mierea de albine si unele legume, poate fi esentiala in acest proces. Suplimentele cu enzime de fructoza pot fi de asemenea benefice pentru persoanele care nu pot renunta complet la fructoza. Acestea contin enzime care ajuta la descompunerea fructozei, facilitand astfel digestia acesteia. Monitorizarea reactiei organismului la anumite alimente reprezinta un alt pas crucial in prevenirea complicatiilor cauzate de intoleranta la fructoza. Daca anumite alimente par sa declanseze simptome de intoleranta, acestea ar trebui eliminate din dieta. Este important ca pacientul sa tina un jurnal alimentar in care sa noteze reactiile adverse la anumite alimente. Consultarea unui dietetician sau nutritionist este esentiala in gestionarea intolerantei la fructoza. Un astfel de specialist poate oferi sfaturi personalizate si poate ajuta la elaborarea unui plan de alimentatie care sa minimizeze simptomele si sa previna complicatiile. 

Cand trebuie contactat medicul

Un parinte sau o persoana care se ocupa de ingrijirea copilului poate suspecta ca acesta are intoleranta ereditara la fructoza daca

• exista un istoric familial al bolii;
• copilul este frecvent bolnav;
• copilul nu se dezvolta la fel ca ceilalti copii de varsta lui.

Deoarece aceasta afectiune poate pune viata in pericol, este importanta diagnosticarea cat mai devreme posibil. De asemenea, medicul trebuie sa stie daca exista un istoric de boli genetice in familie. Persoanele care cred ca ar putea avea malabsorbtie de fructoza sau sensibilitate la fructoza pot trata simptomele la domiciliu. Ei pot incerca sa reduca cantitatea de fructoza din dieta lor si sa isi monitorizeze simptomele. In cazul in care simptomele nu se amelioreaza, se recomanda un consult la un medic specializat in nutritie, alergii sau intolerante alimentare.

Ce alimente trebuie evitate in cazul intolerantei la fructoza?

Fructoza este un zahar care se gaseste in mod natural in fructe, sucuri de fructe, unele legume si miere de .albine. Fructoza este, de asemenea, o componenta de baza a zaharului de masa (zaharoza), iar siropul de porumb bogat in fructoza este utilizat pentru a indulci multe alimente si bauturi procesate. Atunci cand sistemul digestiv nu absoarbe fructoza in mod corespunzator, aceasta poate provoca dureri abdominale, diaree si gaze. Persoanele care au intoleranta la fructoza ar trebui sa limiteze alimentele bogate in fructoza, cum ar fi:

• sucurile;
• merele;
• strugurii;
• pepenele galben;
• fructele uscate;
• fructele conservate in suc/sirop;
• sparanghelul;
• mazarea;
• dovleceii;
• broccoli;
• ciupercile;
• ardeii rosii;
• painea;
• pastele de grau.

Sunt si fructe care se situeaza la capatul inferior al scalei fructozei, sau care pot fi tolerate de organism atunci cand sunt consumate in cantitati mici:

• avocado;
• banane;
• merisoare;
• pepene galben;
• lamai;
• portocale;
• ananas;
• afine;
• capsuni;
• morcovi;
• fasole verde;
• salata verde.

De asemenea, foarte important, citeste cu atentie etichetele produselor si evita alimentele care contin:

• fructoza;
• sirop de porumb bogat in fructoza;
• miere de albine;
• sirop de agave;
• sirop de artar;
• melasa;
• zahar de palmier sau zahar de cocos;
• sorg.

Ce trebuie sa retii despre intoleranta la fructoza

Multi oameni au intoleranta la fructoza. Formele mai usoare ale acestei afectiuni pot provoca disconfort si pot afecta calitatea vietii unei persoane, dar schimbarile in stilul de viata pot ajuta. Daca o persoana experimenteaza simptome precum balonarea, gazele, durerile, sau este ingrijorata de faptul ca nu poate tolera fructoza, ar trebui sa consulte medicul pentru diagnosticare si tratament. Intoleranta ereditara la fructoza poate pune viata in pericol daca nu este diagnosticata si tratata. Intoleranta la fructoza poate avea un impact semnificativ asupra calitatii vietii, dar cu intelegerea corecta a cauzelor, a simptomelor si a masurilor de precautie necesare, se poate gestiona eficient. Este esential sa se recunoasca simptomele timpurii, sa se efectueze teste pentru un diagnostic precis si apoi sa se urmeze un regim alimentar adecvat. In caz de simptome persistente sau care se agraveaza, consulta medicul. 

Important de retinut!
Informatiile din acest articol nu inlocuiesc consultatia din cabinetul medical. Manifestarile unor probleme medicale difera de la pacient la pacient. Nu ezita sa mergi la medicul de familie, sau la medicul specialist pentru consult si tratament, ori de cate ori ai o problema de sanatate.

Acest articol cuprinde informatii preluate din:

(1) Medical News Today: „What to know about fructose intolerance”: https://www.medicalnewstoday.com/articles/fructose-intolerance

(2) Mayo Clinic: „Fructose intolerance, which foods to avoid?”: https://www.mayoclinic.org/fructose-intolerance/expert-answers/faq-20058097

(3) Cleveland Clinic: „What is fructose intolerance?”: https://health.clevelandclinic.org/what-is-fructose-intolerance/

Pielea deshidratata poate fi uscata si poate provoca mancarimi, poate parea neuniforma sau terna si are linii fine mai vizibile. Modificarile stilului de viata, cum ar fi limitarea cofeinei, pot fi de ajutor. Pielea deshidratata inseamna ca pielea este lipsita de apa. O piele deshidratata este relativ usor de tratat daca se fac schimbari corecte in stilul de viata. Tratamentul incepe din interior spre exterior pentru a reface si mentine hidratarea in corp. Pielea deshidratata nu este acelasi lucru cu pielea uscata. Deshidratarea severa si pielea uscata trebuie tratata de medic, pentru a se identifica posibilele cauze. In acest articol vorbim despre tenul deshidratat. Iti spunem ce inseamna, cum il identifici, care sunt cauzele si cum il poti preveni. In plus, veti afla care este alimentatia adecvata pentru a mentine un ten bine hidratat.

Pielea deshidratata vs. pielea uscata

Pielea deshidratata este uneori considerata acelasi lucru cu pielea uscata, desi este vorba de doua tipuri de piele diferite. In timp ce pielea deshidratata duce lipsa de apa, pielea uscata duce lipsa de uleiuri naturale (sebum). De asemenea, pielea uscata este considerata un tip de piele, in timp ce deshidratarea este considerata o afectiune.

Tipurile de piele sunt clasificate ca fiind:

• normale;
• uscate;
• mixte;
• grase.

Cauzele deshidratarii pielii

Deshidratarea inseamna ca organismul pierde mai multa apa decat primeste. In afara de faptul ca persoana nu bea suficienta apa, acest lucru poate fi legat de urinarea crescuta, in urma excesului de cofeina sau a diureticelor. De asemenea, deshidratarea poate aparea si in urma transpiratiei abundente din timpul sportului.

De obicei, te nasti cu un tip de piele, dar acesta se poate schimba odata cu varsta si cu anotimpul. Atunci cand ai pielea uscata, glandele sebacee nu produc suficiente uleiuri naturale. In astfel de cazuri, pielea ta are nevoie de ajutor cu un plus de hidratare (prin intermediul unei creme emoliente). Pielea uscata poate fi, de asemenea, cauzata de conditii de sanatate subiacente, cum ar fi hipotiroidismul. 

Pielea deshidratata este o afectiune a pielii care apare atunci cand exista o lipsa de apa in piele. Acest lucru se poate intampla oricui, indiferent de tipul de piele (persoanele cu pielea grasa sau mixta se pot confrunta si cu deshidratare). Pielea deshidratata are de obicei un aspect tern si poate prezenta semne premature de imbatranire (ridurile de suprafata, pierderea elasticitatii). Pielea deshidratata este o problema comuna cu care se confrunta multi oameni si poate fi cauzata de o serie de factori:

• factorii externi precum expunerea la soare, vant, temperaturi scazute sau poluare pot accelera procesul de deshidratare a pielii;
• utilizarea produselor cosmetice necorespunzatoare sau abuzul de produse cu alcool poate duce la uscarea si deshidratarea pielii;
• consumul insuficient de lichide;
• alimentatia nesanatoasa;
• lipsa de vitamine si minerale;
• bolile de piele existente: psoriazisul, eczema si chiar cu eruptiile post-acnee;
• stresul si lipsa de somn;
• varsta si gen: pe masura ce inaintam in varsta, pielea tinde sa se deshidrateze mai usor. De asemenea, femeile pot experimenta deshidratarea pielii in anumite perioade ale ciclului menstrual sau in timpul sarcinii;
• anumite medicamente pot avea ca efect secundar deshidratarea pielii (orice modificare a regimului de medicamente trebuie facuta sub supravegherea unui medic).

Pentru a evita deshidratarea pielii, este esential sa tii cont de urmatoarele recomandari:

• evita expunerea excesiva la soare si vant;
• consuma cel putin 2 litri de apa pe zi;
• utilizeaza produse cosmetice potrivite tipului tau de piele;
• redu stresul prin tehnici de relaxare si asigurarea unui somn adecvat.

In concluzie, cauzele deshidratarii pielii sunt diverse, insa cunoasterea acestora poate ajuta la prevenirea si tratarea acestei afectiuni.

Simptomele pielii deshidratate

Spre deosebire de pielea uscata, deshidratarea poate provoca urmatoarele simptome:

• piele solzoasa;
• fulgi albi;
• roseata;
• iritatie;
• mancarime;
• aspect tern;
• cearcane mai intunecate sub ochi;
• ochi infundati;
• „umbre” in jurul fetei (in special sub ochi si in jurul nasului);
• aparitia crescuta a liniilor fine si a ridurilor de suprafata.

Deshidratarea severa poate merge dincolo de piele si poate provoca simptome precum:

• ameteli;
• gura uscata;
• lesin;
• slabiciune generala;
• urinare mai inchisa si mai putin frecventa.

Deshidratarea poate deveni o urgenta medicala in aceste cazuri. Este recomandat sa mergi imediat la medic daca simptomele de deshidratare severa nu se amelioreaza. 

Modalitati de testare a nivelului de hidratare a pielii

O modalitate excelenta de a spune daca pielea ta este deshidratata este testul ciupiturii. Ciupeste o portiune de piele de pe obraz, abdomen, piept sau de pe dosul mainii si tineti-o timp de cateva secunde. Daca pielea isi revine, probabil ca nu este deshidratata. Daca pielea are nevoie de cateva clipe pentru a-si reveni, probabil ca este deshidratata. Poti repeta testul si in alte zone daca doresti. Exista si alte semne vizuale ale deshidratarii pielii. Acestea includ:

• riduri sau linii fine;
• piele uscata sau descuamata;
• roseata sau inflamatie.

Schimbarile in textura pielii pot fi, de asemenea, un indicator al nivelului de hidratare. Pielea care este aspra, rugoasa sau are o textura neregulata poate fi un semn al deshidratarii. Aceste semne pot indica faptul ca pielea nu primeste suficienta apa sau ca nu poate sa retina umiditatea. Un alt test simplu pe care il poti face acasa este verificarea elasticitatii pielii. Pielea hidratata isi pastreaza forma si elasticitatea. Dimpotriva, pielea deshidratata poate parea lasata sau lipsita de elasticitate.

In cazul pielii uscate, pe de alta parte, nu apa este problema. Pielea uscata este un tip de piele, ca si pielea grasa sau mixta, in care tenul este lipsit de uleiuri, sau lipide, astfel incat capata un aspect mai uscat.

Cum sa tratezi pielea deshidratata

Spre deosebire de pielea uscata, deshidratarea poate fi tratata prin schimbarea stilului de viata. Refacerea hidratarii este primul pas major, asa ca este important sa bei multa apa. Poti incepe cu vechea regula de opt pahare de apa pe zi (2 litri pe zi cel putin). In functie de greutatea corporala si de nivelul de activitate, este posibil sa fie nevoie sa bei mai multa apa decat cantitatea recomandata. Intreaba medicul ce cantitate este potrivita pentru tine. Trebuie sa stii ca prea multa apa poate duce la o pierdere de minerale. Consumul de legume si fructe bogate in apa poate ajuta, de asemenea, la cresterea aportului de lichide (telina, pepene verde).

De asemenea, poti trata pielea deshidratata cu urmatoarele modificari ale dietei si ale stilului de viata:

• bea alcool cu moderatie (daca este cazul);
• bbea mai putina cafea si alte surse de cofeina;
• renunta la fumat;
• fa exercitii fizice in mod regulat;
• bea apa in timp ce te antrenezi;
• refa lichidele din organism dupa o sesiune de exercitii fizice;
• dormi suficient de mult;
• mananca sanatos (multe fructe, legume si leguminoase);
• daca ai avut o boala recenta, deshidratarea poate fi legata de o pierdere de lichide din cauza bolii. Asigura-te ca bei multa apa, bauturi cu electroliti si supe pe baza de bulion.

In caz de deshidratare severa, aceasta poate fi tratata prin administrarea de lichide intravenoase la cabinetul medicului sau la spital.

Pielea uscata, pe de alta parte, este mai dificil de tratat. Daca ai avut intotdeauna pielea uscata, in mod natural, probabil va trebui sa ai grija suplimentara pentru a o mentine hidratata in timpul vremii reci si uscate. O crema hidratanta facuta pentru pielea uscata este esentiala pentru a te hidrata, fara a lasa urme grase. O crema hidratanta uleioasa nu va trata adecvat pielea uscata si mai mult decat atat poate cauza eruptii cutanate. Consumul mai multor cantitati de apa nu rezolva problema pielii uscate, dar este totusi bun pentru sanatatea generala.

Sfaturi suplimentare pentru sanatatea pielii

• Pentru pielea deshidratata, hidratarea pe cale orala este o necesitate. De asemenea, poti incorpora in dieta ta alimente bogate in apa (pepenele rosu, capsunile, castravetii, telina). 
• Pe langa utilizarea unei creme hidratante, este esential sa iti hidratezi pielea de la interior prin consumul suficient de apa. Aportul adecvat de lichide este crucial pentru mentinerea hidratarii pielii, de aceea este recomandat consumul a cel putin 2 litri de apa pe zi.
• In cazul pielii uscate, cheia o reprezinta gasirea unor produse care te ajuta sa retii hidratarea, mai ales peste noapte. Foloseste un umidificator, mai ales in timpul lunilor de iarna si poarta o masca de dormit cu gel pentru un plus de energie.
• Foloseste o crema hidratanta adecvata tipului tau de piele, pentru a pastra umiditatea naturala a pielii si a preveni pierderea apei. Potrivit dermatologilor, aceasta ar trebui aplicata dimineata si seara, dupa curatarea fetei.
• Este important sa eviti factorii externi care pot duce la deshidratarea pielii. Expunerea prelungita la soare, vant, aer conditionat sau temperaturi scazute poate cauza deshidratarea pielii. Medicii dermatologi recomanda utilizarea unei protectii solare adecvate, limitarea expunerii la aer conditionat si protejarea pielii in conditii de vreme rece.
• Un alt aspect esential in prevenirea deshidratarii pielii este alimentatia. Un regim alimentar bogat in fructe si legume, care contin multa apa si nutrienti esentiali, poate contribui la prevenirea deshidratarii pielii. 

Cum sa ingrijesti corect tenul deshidratat

Ingrijirea corecta a tenului deshidratat incepe cu utilizarea produselor de ingrijire a pielii potrivite. Este esential ca persoanele care se confrunta cu aceasta problema sa se orienteze spre produse special concepute pentru tenul deshidratat. Acestea includ, de obicei, produse cu ingrediente hidratante precum:

• acidul hialuronic;
• glicerina;
• urea;
• ceramidele;
• alantoina.

Utilizarea regulata a produselor cu acid hialuronic poate mari nivelul de hidratare a pielii cu pana la 96% in 8 saptamani.

Alimentatia adecvata pentru un ten hidratat

Un ten hidratat nu numai ca arata mai sanatos si mai tanar, dar este si mai rezistent la factorii de mediu nocivi (soare si poluare). Alimentele bogate in apa sunt esentiale pentru hidratarea tenului. Fructele si legumele precum:

• castravetii,
• rosiile,
• pepenele,
• portocalele,
• grapefruitul,
• capsunile

contin un procent ridicat de apa si pot contribui la hidratarea pielii din interior. Mentinerea unui nivel adecvat de hidratare nu inseamna doar a bea multa apa, ci si a consuma alimente cu un continut ridicat de apa.

Pe langa alimentele bogate in apa, cele bogate in acizi grasi Omega-3 sunt, de asemenea, esentiale pentru ten. Acesti acizi grasi pot ajuta la mentinerea barierei lipidice a pielii, care are rolul de a retine apa si de a preveni deshidratarea. Pestele gras, precum somonul si macroul, semintele de in, nucile si uleiul de peste sunt doar cateva dintre alimentele bogate in Omega-3.

Vitaminele si antioxidantii sunt aliati de nadejde in lupta impotriva deshidratarii si a imbatranirii premature a pielii. Alimentele care contin vitaminele A, C si E, precum si antioxidanti, pot ajuta la protejarea pielii impotriva daunelor provocate de soare si de radicalii liberi. Exemple de alimente bogate in aceste nutrienti esentiali sunt:

• fructele de padure;
• citricele;
• morcovii;
• migdalele.

In acelasi timp, pentru a mentine sanatatea pielii, este esential sa se evite consumul de alimente procesate si de zahar, care pot duce la inflamatii in organism si pot contribui la deshidratarea pielii. In concluzie, o alimentatie echilibrata, bogata in apa, acizi grasi Omega-3, vitamine si antioxidanti (si lipsita de alimente procesate si zahar) poate ajuta la mentinerea unui ten hidratat si sanatos. 

Important de retinut!
Informatiile din acest articol nu inlocuiesc consultatia din cabinetul medical. Consulta medicul daca pielea ta sufera de deshidratare severa sau exista alte cauze dermatologice. Manifestarile unor probleme medicale difera de la pacient la pacient. Nu ezita sa mergi la medicul de familie, sau la medicul specialist pentru consult si tratament, ori de cate ori ai o problema de sanatate.

Articolul a fost realizat în baza informațiilor preluate din:

(1) Healthline, „Is My Skin Dehydrated?”: https://www.healthline.com/health/dehydrated-skin#treatment

(2)Healthline, „Dry Skin vs. Dehydrated: How to Tell the Difference — And Why It Matters”: https://www.healthline.com/health/beauty-skin-care/dry-vs-dehydrated#Extra-tips-for-misting-up-your-skin-health

(3) WebMD, „Signs of Poor Skin Hydration”: https://www.webmd.com/beauty/ss/slideshow-signs-skin-hydration

In acest articol, vei afla despre beneficiile gamei Pharmaceris F, care ofera fonduri de ten dermato-cosmetice ce acopera si trateaza imperfectiunile pielii. Descopera secretele unei rutine de machiaj care nu doar evidentiaza frumusetea, ci si protejeaza pielea sensibila cu ajutorul unei game extinse de factori de protectie solara (UV, HEV, IR).

In cosmetologie, camuflajul este un tip de machiaj aplicat pentru a acoperi imperfectiunile pielii si pentru a le face invizibile cu ochiul liber. Tehnica a fost introdusa pentru prima data in anii 1960 in SUA. In prezent, camuflajul cosmetic este utilizat zilnic, prin aplicarea unui fond de ten.

Pentru cine este potrivit fondul de ten dermato-cosmetic?

Fondurile de ten dermato-cosmetice sunt perfecte pentru toate tipurile de ten, insa ele au fost testate si create pentru a acoperi nevoile tenurilor sensibile, alergice, acneice, cu imperfectiuni, rozacee, pete pigmentare, sau pentru uniformiza culoarea tenului, dupa interventii estetice.

Daca ai pielea sensibila, cu siguranta ai observat ca este provocator sa gasesti fondul de ten potrivit: fara parfum, non-comedogenic, care sa acopere fara sa incarce, sa se simta confortabil pe piele si sa ofere protectie impotriva radiatiilor UV.

Atunci cand alegi un fond de ten, este important sa ai in vedere tipul de ten si nevoile sale. Care este tipul tau de ten? Ce ti-ai propus sa obtii in urma folosirii lui?

Gama Pharmaceris F cuprinde fonduri de ten dermato-cosmetice cu textura fluida si factor de protectie UV, HEV, IR, menite sa trateze afectiunile tenului si sa uniformizeze culoarea intr-un mod natural.

De ce sa alegi ca produsul de machiaj sa aiba factor de protectie cu spectru larg UV, HEV, IR?

• Pentru a preveni imbatranirea prematura.
• Pentru a evita exacerbarea uscaciunii pielii.
• Pentru a evita hiperpigmentarea post-inflamatorie existenta si dezvoltarea de noi leziuni melanocitare.

Potrivit pentru toate tipurile de piele, inclusiv pentru cea hipersensibila si iritata (dupa interventii chirurgicale estetice, tratamente cu laser, exfoliere etc.), afectata de vitiligo si predispusa la hiperpigmentare. Il poti cumpara de pe drmax.ro

Fondul de ten ofera cel mai inalt nivel de protectie impotriva radiatiilor solare si previne in mod eficient exacerbarea decolorarilor/petelor existente si aparitia altora noi. Pigmentii micronizati uniformizeaza imperfectiunile, oferind o acoperire de lunga durata si o textura uniforma, aspect sanatos.
Formula inovatoare Leukine Barrier™ cu proprietati imunostimulatoare, calmeaza si amelioreaza iritatiile. Extractul de seminte de in restabileste echilibrul fiziologic al pielii, ii intareste stratul lipidic si promoveaza regenerarea.

Potrivit pentru pielea normala, grasa si mixta, predispusa la exces de sebum; pentru persoanele care sufera de eruptii acneice, care cauta formule naturale pentru a ascunde si elimina imperfectiunile, precum si pentru cele care urmeaza un tratament farmaceutic anti-acneic. Il poti cumpara de aici de pe drmax.ro

Fondul de ten fluid asigura o acoperire mata perfecta, oferind un machiaj de lunga durata cu aspect natural. Contine un sistem eficient de matifiere de origine naturala care normalizeaza functia perturbata a pielii seboreice. Formula Pore-Diminish micsoreaza porii si minimizeaza simptomele acneei, riscul aparitiei si agravarii. O formula unica bazata pe filtre minerale 100%.

Recomandat pentru toate tipurile de ten (inclusiv tenurile cu probleme si sensibile) pentru a ascunde imperfectiunile (petele, capilarele dilatate, cicatricile de acnee, cearcanele intunecate, rozacee) si pentru a oferi tenului o culoare naturala si uniforma. Il poti cumpara de aici de pe drmax.ro

Datorita texturii sale cremoase si a sistemului inovator NEW GENERATION COVERAGE SYSTEM, fondul de ten nu incarca pielea si nu creeaza un aspect de masca, oferind o acoperire care dureaza aproximativ 10 ore*. Este non-comedogenic si nu lasa pete pe haine (83%* dintre subiectii testelor).

Dupa utilizarea produsului timp de 2 saptamani, 94% dintre subiectii testelor au raportat ca elasticitatea si hidratarea pielii s-au imbunatatit.

Cum se aplica fondul de ten?

In primul rand curata si hidrateaza bine tenul. Machiajul are tendinta de a se strange in pliurile si crapaturile pielii uscate, asa ca este important sa aplici o crema hidratanta in functie de tipul tau de ten.

• Foloseste degetele pentru o aplicare rapida si naturala, cu miscari usoare, ascendente.
• Foloseste buretele (usor umezit inainte) pentru a obtine un finisaj impecabil, incepand din centrul fetei si mergand spre exterior.
• Foloseste pensula pentru o acoperire completa, miscari de tapotare daca pensula este mare si tesita, miscari scurte de sus in jos, daca pensula este plata.

Sursa:

K. Zdroik, K. Równy, R. Dębowska, K. Bazela, E. Kaźmierczak, K. Rogiewicz, I. Eris. Dual function make-up formula for pre-rosacea skin: camouflage and treatment with anti-inflammatory compounds. 27-th European Academy of Dermatology and Venereology, 2018, Paris.

1. https://pharmaceris.com/produkty/fluidy
2. https://www.medscape.com/
3. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK401584/

Caisele sunt fructe gustoase si foarte hranitoare. Printre altele, ele sunt renumite pentru ca pot stimula sanatatea intestinelor, a pielii si a ochilor. In acest articol vorbim despre caisele uscate: iti spunem care este profilul lor nutritional, beneficiile pentru sanatate, cate poti manca intr-o zi fara sa risti probleme de sanatate si ce se intampla daca abuzezi de aceste fructe uscate. In final iti spunem cum sa alegi si sa pastrezi corect caisele uscate pentru a te bucura de ele cat mai mult timp.

Ce sunt caisele uscate si cum se obtin?

Caisele uscate sunt fructe de cais care au fost lipsite de apa, deshidratate. Acest proces intensifica aromele fructului si ii prelungeste durata de viata. Intr-adevar, aceasta este una dintre tehnicile cele mai vechi de conservare a alimentelor, practicata de mii de ani.

Obtinerea caiselor uscate este un proces care incepe cu culesul. Dupa aceea, caisele sunt sortate, spalate si taiate in jumatate pentru a se indeparta samburele. Uscarea propriu-zisa poate fi realizata in doua moduri:

• uscarea naturala, cunoscuta si sub numele de uscare la soare, implica intinderea caiselor pe un strat si lasarea lor la soare pentru cateva zile.
• uscarea industriala, pe de alta parte, implica utilizarea unor masini de uscat, care circula aer cald peste fructe.

Caisele uscate pastreaza majoritatea nutrientilor din caisele proaspete, dar intr-o forma mai concentrata. Astfel, ele pot fi o sursa excelenta de vitamine si minerale. Totusi, trebuie mentionat ca, deoarece apa este indepartata, aceste nutrienti sunt prezente intr-o forma mult mai concentrata. Acest lucru inseamna, de asemenea, ca fructele uscate contin mai multe calorii si zaharuri decat caisele proaspete. Exista unele variatii in ceea ce priveste caisele uscate. Unele pot fi tratate cu dioxid de sulf pentru a pastra culoarea stralucitoare a fructelor. Cu toate acestea, acest aditiv poate cauza reactii alergice la unele persoane. Exista si caise uscate organice, acestea nu contin aditivi. De asemenea, exista varietati fara zahar adaugat, pentru cei care doresc optiuni mai sanatoase (3).

Profilul nutritional al caiselor uscate

Caisele uscate sunt bogate in nutrienti vitali, inclusiv fibre, potasiu, fier si vitamina C. O suta de grame de caise uscate (sau aproximativ 30 de jumatati de caise uscate) contin urmatoarele:

• 241 calorii;
• 4 g de proteine;
• 5 g de grasimi;
• 63 g de carbohidrati;
• 3 g de fibre;
• 1160 mg de potasiu;
• 55 mg de calciu;
• 3 mg de fier;
• 32 mg de magneziu;
• 71 mg de fosfor;
• 2 mcg de seleniu;
• 180 mcg de vitamina A;
• 1 mg de vitamina C;
• 10 mcg de acid folic (1).

Beneficiile consumului de caise uscate

Iata cele mai importante beneficii ale caiselor pentru sanatate si nutritie:

• sunt bogate in antioxidanti: sunt o sursa excelenta de antioxidanti, inclusiv betacaroten si vitaminele A, C si E. Mai mult, sunt bogate intr-un grup de antioxidanti polifenoli numiti flavonoizi, care s-au dovedit a proteja impotriva bolilor, inclusiv a diabetului si a bolilor de inima. Principalele flavonoide din caise sunt acizii clorogenic, catechinele si quercetina. Acesti compusi actioneaza pentru a neutraliza radicalii liberi, compusi daunatori care deterioreaza celulele si provoaca stres oxidativ. Stresul oxidativ este legat de obezitate si de multe boli cronice, cum ar fi bolile de inima.
• sustin sanatatea ochilor: contin compusi esentiali pentru sanatatea ochilor, inclusiv vitaminele A si E. Vitamina A joaca un rol vital in prevenirea orbirii nocturne, o tulburare cauzata de lipsa pigmentilor luminosi din ochi, in timp ce vitamina E este un antioxidant solubil in grasimi. Betacarotenul, care confera caiselor culoarea galben-portocalie, este un precursor al vitaminei A, ceea ce inseamna ca organismul il poate transforma in aceasta vitamina.
• stimuleaza sanatatea pielii: principalele cauze ale ridurilor si ale deteriorarii pielii sunt factorii de mediu, cum ar fi soarele, poluarea si fumul de tigara. Mai mult, exista o legatura directa intre expunerea la lumina ultravioleta (UV), arsurile solare si riscul de melanom, o forma mortala de cancer de piele. Vitaminele C si E, ambele gasite in acest fruct, pot ajuta pielea. In special, vitamina C protejeaza impotriva daunelor provocate de razele UV si de poluantii din mediul inconjurator, prin neutralizarea radicalilor liberi. In plus, aceasta vitamina ajuta la formarea colagenului, care confera pielii rezistenta si elasticitate. Consumul unei diete bogate in vitamina C poate ajuta pielea sa se vindece de daunele provocate de razele UV si sa previna aparitia ridurilor.
• sustine sanatatea intestinala: caisele sunt deosebit de bogate in fibre solubile, care sunt importante pentru mentinerea unui nivel sanatos al zaharului din sange si al colesterolului. In plus, fibrele intarzie miscarea alimentelor prin tractul digestiv si hranesc bacteriile intestinale benefice. Un microbiom intestinal mai sanatos este legat de un risc mai mic de obezitate.
• pot proteja ficatul: caisele ar putea ajuta la protejarea ficatului de stresul oxidativ
• pot ajuta la pierderea in greutate atunci cand sunt consumate cu moderatie: caisele uscate sunt bogate in calorii. Dar ele contin si fibre, iar consumul lor cu moderatie poate ajuta la planurile de pierdere in greutate.
• pot fi benefice in timpul sarcinii: acest fruct uscat contine fier care poate ajuta la imbunatatirea sanatatii sangelui. Volumul de sange al unei femei creste cu 50% in timpul sarcinii. Acest lucru inseamna ca ea ar avea nevoie de mai mult fier in dieta. Caisele uscate sunt o sursa buna de fier si pot ajuta in acest sens.
• ar putea ajuta la tratamentul diabetului: fructele uscate, precum caisele, au un indice glicemic scazut, iar acestea nu ar creste excesiv nivelul de glucoza din sange.
• ar putea imbunatati densitatea minerala osoasa: densitatea minerala osoasa scazuta este frecventa la femeile care imbatranesc si la cele aflate la postmenopauza. Este cauza principala a osteoporozei, osteoartritei si a altor afectiuni osoase similare. Borul din caisele uscate poate contribui la imbunatatirea densitatii minerale osoase (1).

Cate caise uscate poti manca intr-o zi?

In mod normal, un adult ar trebui sa consume aproximativ 1-2 cani de fructe in fiecare zi. Persoanele mai active ar putea avea nevoie de mai mult. Cand vine vorba de fructe uscate, o jumatate de ceasca este echivalentul unei cesti de fructe proaspete. Asadar nu exista informatii despre o doza de caise uscate, se poate consuma o ceasca de caise uscate intr-o zi. Cel mai bun moment pentru a consuma caise uscate este dimineata devreme, pe stomacul gol. 

Exista mai putine informatii despre efectele secundare ale caiselor uscate. Fructul este in mod natural sanatos in cantitati normale. Fructele uscate care sunt depozitate in mod necorespunzator pot fi contaminate cu toxine si alte ciuperci. Anumite fructe uscate de pe piata sunt, de asemenea, conservate cu ajutorul dioxidului de sulf, care poate declansa astm la persoanele sensibile.

Riscurile abuzului de caise uscate

Pe langa caisele proaspete, sunt populare si caisele uscate. Acestea reprezinta o alta optiune excelenta pentru a-ti spori aportul de fibre si vitamine, mai ales ca au o durata de depozitare mult mai lunga si sunt usor de luat la pachet. Cu toate acestea, fructele uscate sunt, in esenta, versiuni concentrate ale fructelor proaspete, astfel incat acestea vor avea mai multi carbohidrati intr-un volum mai mic, ceea ce poate justifica o mai mare precautie pentru cei cu diabet.

Mai mult, unele fructe uscate au zaharuri adaugate. Daca vrei sa limitezi continutul de zahar adaugat, verifica eticheta cu informatii nutritionale inainte de a cumpara caise uscate, pentru a te asigura ca nu exista zaharuri adaugate.

Sfaturi pentru consumul de caise

Caisele pot fi consumate intr-o multime de moduri, ceea ce le face versatile si preferate in bucatarie. Iata cateva sfaturi pentru consumul de caise:

• lasa caisele proaspete pentru a se coace.
• odata ce s-au copt, refrigereaza caisele proaspete pentru a le prelungi durata de valabilitate.
• taie caisele proaspete si congeleaza-le daca nu le consumi inainte de a se strica.
• foloseste caisele congelate pentru a face smoothie-uri racoritoare.
• savureaza caisele proaspete ca atare pentru o gustare racoritoare.
• pregateste gemuri proaspete, biscuiti sau batoane de ovaz folosind caise proaspete.
• foloseste caise uscate ca topping pentru iaurt sau ca ingredient pentru amestec de fructe de padure.
• ia cu tine caise uscate intr-o calatorie cu masina sau cu avionul pentru un aport de fibre in timpul calatoriei.
• asociaza caisele cu surse de grasimi si proteine, cum ar fi nucile, semintele sau branza, pentru a preveni cresterile rapide ale glicemiei, mai ales daca ai diabet.

Ce trebuie sa retii

• Caisele reprezinta o gustare excelenta, fie ca sunt proaspete sau uscate. Sunt o sursa excelenta de nutrienti cheie pentru sanatatea pielii, a ochilor, a sistemului imunitar si digestiv. In plus, continutul ridicat de apa din caisele proaspete favorizeaza hidratarea.
• Daca suferi de diabet, este posibil sa trebuiasca sa fii atent la continutul de carbohidrati al caiselor. Se potrivesc de minune in produse de patiserie, fulgi de ovaz, boluri de iaurt sau gemuri facute in casa .
• Caisele sunt un fruct delicios, plin de vitamine, fibre si antioxidanti. Acestea au beneficii multiple, inclusiv imbunatatirea sanatatii ochilor, a pielii si a intestinelor.
• Proaspete sau uscate, caisele sunt usor de adaugat la iaurt, salate si mese principale.
• Daca esti obisnuit sa consumi piersici si prune, caisele pot fi o modalitate excelenta de a schimba rutina alimentara.

Important de retinut!
Informatiile din acest articol nu inlocuiesc consultatia din cabinetul medical. Nu consuma in exces caise uscat si consulta medicul daca ai diabet ca sa te asiguri ca nu esti in pericol de efecte adverse. Manifestarile unor probleme medicale difera de la pacient la pacient. Nu ezita sa mergi la medicul de familie, sau la medicul specialist pentru consult si tratament, ori de cate ori ai o problema de sanatate.

Articolul a fost realizat in baza informatiilor preluate din:

(1) Stylecraze, „9 Health Benefits Of Dried Apricots & How Many To Eat In A Day”: https://www.stylecraze.com/articles/benefits-of-dried-apricots-for-skin-hair-and-health/

(2) Health, „Health Benefits of Apricots”: https://www.health.com/apricots-benefits-7564194

(3) Healthline, „9 Health and Nutrition Benefits of Apricots”: https://www.healthline.com/nutrition/apricots-benefits

Multi ii spun „colesterol ridicat”. Medicii folosesc termenul de „hiperlipidemie”. Oricum o numim insa, problema este aceeasi. Termenul medical acopera mai multe tulburari care au ca rezultat grasimi suplimentare (lipide) in sange. Unele cauze pot fi controlate, altele nu. Hiperlipidemia poate fi tratata, dar in cele mai multe cazuri este vorba despre o afectiune care dureaza toata viata, iar pacientilor li se recomanda sa fie atenti la dieta si sa faca periodic exercitii fizice. De asemenea, este posibil sa le fie prescrise medicamente, scopul fiind acela de a scadea nivelul colesterolului. Un colesterol mai mic inseamna reducerea riscului de boli de inima si accident vascular cerebral.

In acest articol vorbim despre hiperlipidemie, o afectiune cunoscuta dar cu simptome, cauze si tratament inca neclare. Vei afla care este diferenta intre dislipidemie si hiperlipidemie, precum si impactul pe care aceasta din urma il poate avea asupra sanatatii. Vei afla care sunt tipurile de hiperlipidemie si semnalele de alarma pe care organismul le trimite in cazul unui nivel ridicat de colesterol. Spre final iti spunem cum se poate trata hiperlipidemia.

Ce este hiperlipidemia?

Lipidele (colesterolul si trigliceridele) sunt un tip de grasime din sange. Organismul are nevoie de lipide pentru a functiona, dar o cantitate prea mare din aceste grasimi poate creste riscul de a dezvolta anumite probleme de sanatate. Persoanele cu prea mult colesterol si trigliceride au hiperlipidemie, asadar prezinta un risc crescut de:

• boli cardiovasculare;
• accident vascular cerebral;
• boala arteriala.

Dislipidemie vs. hiperlipidemie

Dislipidemia si hiperlipidemia sunt in mare parte termeni interschimbabili care au legatura cu valorile anormale ale colesterolului. Colesterolul poate fi „disfunctional” (in sensul ca poate exista un echilibru anormal intre nivelurile de colesterol rau si bun) fara a fi neaparat ridicat. Atat un nivel ridicat de colesterol, cat si o inflamatie crescuta pot expune o persoana la un risc crescut de boli de inima. Medicul poate folosi ambii termeni pentru a defini o problema cu nivelul colesterolului si in ambele situatii pacientul trebuie sa faca ceva pentru a reduce nivelul grasimilor in sange.

Hiperlipidemia poate fi foarte grava daca nu este gestionata. Atata timp cat colesterolul ridicat nu este tratat, el se acumuleaza la nivelul vaselor de sange. Acest lucru poate duce la un atac de cord sau la un accident vascular cerebral, deoarece fluxul sanguin are dificultati in a trece prin vasele de sange, ceea ce inseamna ca inima si creierul nu mai beneficiaza de aceeasi cantitate de nutrientii de care au nevoie pentru a functiona.

Tipuri de hiperlipidemie

Literatura medicala recunoaste mai multe tipuri de hiperlipidemie:

• hiperlipidemia dobandita (secundara): poate proveni din anumite comportamente nesanatoase (dieta dezechilibrata, sedentarism, stres). Alteori, medicamentele sau alte probleme de sanatate pot cauza boala.
• hipercolesterolemia familiala (primara): este un tip de hiperlipidemie genetica. O modificare a genei care deplaseaza colesterolul in afara organismului face ca acesta sa se acumuleze in schimb pe peretii arterelor.
• hipertrigliceridemia familiala: este un alt tip de hiperlipidemie genetica. Aceasta face ca nivelul trigliceridelor sa devina prea ridicat.

Cauzele hiperlipidemiei

Sunt mai multe cauze ale hiperlipidemiei:

• fumat;
• abuz de alcool;
• consum de alimente care au multe grasimi saturate sau grasimi trans;
• sedentarism;
• stres;
• componentă genetică;
• supraponderalitate.

Exista unele medicamente care pot face ca nivelul colesterolului sa fluctueze, cum ar fi:

• beta-blocantele;
• diureticele;
• anticonceptionale hormonale;
• steroizi;
• antiretrovirale pentru HIV.

Sunt si afectiuni medicale care pot influenta, de asemenea, cantitatea de colesterol din organism:

• boala de ficat;
• boala pancreasului;
• mielom multiplu;
• sindromul ovarelor polichistice;
• hipotiroidism;
• colangita biliara primara;
• boala cronica de rinichi;
• diabet;
• lupus;
• apnee in somn.
• HIV.

Semne de avertizare in cazul colesterolului ridicat

Cele mai multe persoane nu prezinta simptome atunci cand colesterolul lor este ridicat. Persoanele care au o problema genetica de eliminare a colesterolului si determina niveluri foarte ridicate de colesterol pot avea xantoame (placi ceroase si grase pe piele) sau arcuri corneene (inele de colesterol in jurul irisului ochiului). Afectiuni, precum obezitatea, au o legatura cu colesterolul ridicat, iar acest lucru poate determina medicul sa evalueze nivelul colesterolului pacientului.

Pot exista unele semne de avertizare care nu ar trebui ignorate, de exemplu simptome nespecifice, precum:

• oboseala persistenta;
• durerile de cap frecvente;
• confuzia.

Acestea sunt semne ca organismul nu mai poate gestiona eficient nivelul de lipide din sange. 

Cum se trateaza hiperlipidemia?

Schimbarea stilului de viata

Modificarile stilului de viata care pot reduce colesterolul includ o dieta sanatoasa, pierderea in greutate si exercitiile fizice. Ar trebui sa:

• alegi alimente cu continut scazut de grasimi trans si grasimi saturate;
• consumi mai multe alimente bogate in fibre, cum ar fi fulgi de ovaz, mere, banane, pere, prune uscate, fasole boabe, naut, linte;-
• consumi peste de doua ori pe saptamana;
• eviti bauturile zaharoase si zaharurile adaugate;
• eviti carnea prajita si carnea procesata;
• limitezi alcoolul;
• faci sport periodic (aproximativ 30 de minute de activitate de intensitate moderata, cum ar fi o plimbare rapida, in majoritatea zilelor saptamanii).

Medicamente

Medicamentele care impiedica ficatul sa produca colesterol sunt cunoscute sub numele de statine. Acestea sunt o alegere populara pentru a reduce cantitatea de colesterol din sange. Exista si un tip mai nou de medicament care blocheaza colesterolul preluat din alimentatie. Se numeste inhibitor de absorbtie a colesterolului si actioneaza in combinatie cu statinele. Daca medicul prescrie un medicament pentru a controla nivelul colesterolului, probabil ca va trebui sa il iei pe termen lung.

In concluzie, hiperlipidemia, o afectiune caracterizata prin niveluri ridicate de lipide in sange, poate fi influentata de o varietate de factori si poate avea consecinte semnificative asupra sanatatii inimii. Informatiile prezentate in acest articol ofera informatii despre cauzele, simptomele si optiunile de tratament pentru hiperlipidemie.

Important de retinut!
Informatiile din acest articol nu inlocuiesc consultatia din cabinetul medical. Daca ai colesterolul ridicat intreaba medicul care sunt optiunile tale pentru a avea o viata sanatoasa. Manifestarile hiperlipidemiei difera de la pacient la pacient. Nu ezita sa mergi la medicul de familie, sau la medicul specialist pentru consult si tratament, ori de cate ori ai o problema de sanatate.

Articolul a fost realizat in baza informatiilor preluate din:

(1) WebMD, „What is hyperlipidemia?”: https://www.webmd.com/cholesterol-management/hyperlipidemia-overview

(2) University of Pittsburgh Medical Center, „Familial hyperlipidemia”: https://www.upmc.com/services/heart-vascular/conditions-treatments/hyperlipidemia

(3) Cleveland Clinic, „Hyperlipidemia”: https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/21656-hyperlipidemi